"Povara"de a fi rezident in Romania..

...Si uite-asa,m-am intors scriind..ce-i drept,dupa o lunga perioada de absenta,timp in care m-am luptat cu.....rezidentiatul si birocratiile lui..pt ca,stim cu totii,nu e usor sa fii rezident in propria-ti tara. De felul meu sunt patrioata,si tot din acest felu-mi ,am ales sa raman in tara mama.Gresit sau nu,eu inca lupt sa imi croiesc propriul drum,desi cum ma intalnesc cu cineva cunoscut,prima intrebare este,evident,daca nu am plecat inca. Nu,nu am plecat,si nici nu am de gand..cineva,trebuie sa ramana si aici ,cineva are nevoie si de noi....inca mai sper ,in demnitatea "furata" a medicului in Romania. Cand am ales interne la rezidentiat,visam deja la un film frumos,in mintea mea se derulau episoade si cazuri discutate din bine-cunoscutul serial Dr.House..cu un spital mare,ferestre largi si multa lumina,usi care se deschis silentios,saloane curate si personal binevoitor..lucrurile insa au stat cu totul altfel.. Inca de la inceput,din primul an,rezidentii erau repartizati medicilor indrumatori,unii dupa pile,altii dupa cum nimereau.. Dupa cateva luni,a venit si timpul punerii garzilor,4-5 la numar pe luna,neplatite bineinteles..nu pot sa uit o intamplare,cand de Pasti,o rezidenta de an mare,sustinuta bineinteles de seful de sectie,mi-a plasat "cadou"o garda fara sa ma anunte..(tin sa precizez,ca aceasta "punere a garzilor" era obligatorie,dar oarecum democratica intre noi,fiecare alegandu-si data)..eu ,simtindu-ma neindrepatita,am ripostat si m-am sters de pe lista,avand deja 4 garzi in luna aceea..nu a trecut mult timp si am fost chemata in "biroul suprem"pt a da exlicatii cum de am indraznit o astfel de fapta,adica,sa ma sterg de pe o lista unde am fost pusa intentionat de acea rezidenta,intr-o garda care oricum,nu era obligatorie.. In zadar mi-am strigat dreptul de a alege,pentru ca singurul raspuns,a fost o "sedinta" cu seful de sectie unde in loc sa am parte de consiliere,am avut parte de multe urlete si jigniri...acesta a fost primul meu contact cu "adevaratul" rezidentiat in Romania..am iesit din acel birou umilita pe nedreptate,fara drept de apel-pt ca nu cunosteam pe nimeni,si pt ca eram un biet rezident de anul I care isi cerea drepturile.. Din fericire nu ma las batuta usor si sunt o luptatoare..au urmat bineinteles si alte momente umilitoare pentru mine,momente in care -desi nu sunt genul-a trebuit sa plec capul..aa..si pana la urma,m-am prezentat in acea garda..la insistentele parintilor,"ca sa nu am probleme"...desi,in curricula noastra e precizata ca obligatorie,doar o singura garda.. "Din aceste garzi inveti"...ar spune multi..da,e adevarat..inveti,cand nu ti se impune nimic,cand esti privit ca un coleg,nu ca un servitor,cand din propria ta initiativa de cunoastere vrei sa vezi,sa faci mai mult..sau poate vrei sa inveti doar cand esti platit..sau noi medicii rezidenti,nuuu,nu trebuie sa ne gandim si la o rasplata financiara a muncii noastre..noi trebuie sa muncim fara bani,caci doar astfel se vor lipi ceva cunostinte medicale de noi.. ..Realitatea crunta este,ca,in anul intai,garzile astea nu fac altceva decat sa iti provoace o oboaseala extrema,se plaseaza pe umerii tai o responsabilitate neasumata de titularul garzi..iar la raportul de dimineata,pe care il prezinti tu,servitorul,medicul rezident,care nu a dormit toata noaptea,si daca se nasc discutii asupra cazurilor,esti luat tu la raspundere,servitorul,cel care trebuie sa taca si sa faca..dar asta este o alta poveste..pe care am sa o scriu in postarea urmatoare.. Pana atunci..sa aveti spor la toate..;)